DanielaBranciu

Esti un mega ticalos!

Te iubesc ca Fat Frumos...

Stii tu oare ca-mi lipseste

Inima ce ma iubeste??

Nu stiu ce-ai facut cu ea

Dar iti spun s-o regasesti

Fiindca joaca, de acum

S-a schimbat: tătic tu eşti.

Iar copilul meu de vrei

Să-l înveți ce-i Adevărul

Trebuie să fim toți trei

O familie iubitoare

Să trăim în armonie

Inima mereu să ştie

Că nu e nimic mai mare

Ca iubirea noastră tare!

Tu ai ucis in mine pasiunea

Si ai lovit cu umbre misiunea

Mea de a te face fericit

Si m-ai urat pentru ca te-am iubit!

Nu mai e timp sa vindece durerea

Nici in iubire, nici in abis puterea

Ce sa invinga neputinta ta

De a fi vrednic de iubirea mea.

Nu te lasa infrant de sentimente

Si nu urî fara sa ai habar

Ce infinit de magice momente

Acest copil iti va aduce-n dar!

Taticul meu iubit

E cel mai fericit

Ca are-un bebeluş

Foarte jucăuş.

Zâmbăreț şi alintat

Iubitor şi protejat.

Mami tot mereu îmi spune

Cântece şi vorbe bune.

E o scumpă, ce să zic.. ?!

Si-i e drag al meu tătic.

În curând ne vom vedea

Si vom ştii ce-i dragostea

Te iubesc, te voi iubi mereu,

Tu insemni pentru mine

Ce nu insemn eu.

Esti ratiunea de a exista

Esti vocea si dorinta

De a mai visa.

Esti bun si rau, si rau si bun

Din inima mea simpla

As vrea doar sa iti spun:

Aici e casa ta, si locul tau

Nu mai exista dubii

Ea are rostul sau.

Iar de va fii pustie

Cu greu va indura

Si nimeni n-o sa stie,

S-o poata repara.

Te-oi astepta tacuta zi de zi,

Sperand ca-ntr-un tarziu

Tu totusi vei veni.

Sa imi alungi calvarul,

Zambetul sa-mi redai,

Cu el sa-neci amarul,

Sa-mi faci inima rai.

Spre vis alerg

Sa pot sa sterg

Din suflet indoiala.

Sa stiu ca esti,

Ca iti doresti

Doar aer langa mine.

Sa nu mai fie griji, ori stres

Din universu-ntreg, imens,

Pe mine m-ai ales.

Sa stiu ca alta-n lume nu-i

Cu drag si dor tu sa ii spui:

Frumoasa esti, inima mea

Si esti cu mine zi de zi

Si-n vesnicie tu vei fi:

Comoara mea!

Esti viata mea, si gandul meu,

Esti tot ce am si tot ce sunt

Tu bati cu gingasie,

Razboiul vietii tu-l castigi

Ca pe o batalie.

Tu faci sa cante florile

Si sa zambeasca soarele

Tu ma distrezi, tu ma impaci

Tu ma faci vesel si dibaci.

Eu sunt al tau, tu esti a mea

Noi doi suntem doar unul,

Suflet pereche pentru noi

E insusi universul.

Moare iubirea din mine,

Moare iubirea din noi...

Ramane in cer amintirea

De ploi, minuni si de noroi!

Sa nu mai plangi, iubire cruda

Sa nu mai crezi ca ai pierdut

Caci viitorul ti se-ntinde

Suav si neted, nevazut.

Mi-e greu, iubitule

Ma doare, inima ta

Calcata in picioare!

De vina-s eu, ori poate nu...

Se rupe-n mine sufletu'

Si moare-ncet si-agonzant

Iubirea ce-mi era liant

De a ta inima si viata

Ce ma trezea de dimineata...

Si alergand spre nicaieri

Te cautam cu gand curat

Cu dor si drag, pana mai ieri.

Dar te-ai ascuns si m-ai vanat

Si-n mine tu ai otravit

Izvorul ce-a tamaduit

Si rau si haos si dispret

Si m-ai vandut, ca precupeț.

Ca forta mare, grea si rea

Si mi-ai tradat fix inima.

Te laud azi, precum mereu,

Caci vei ramane zeul meu

Ce-n visul mea m-a umilit

Si m-a minti si m-a ranit.

Si intr-o zi, cand vei vedea

Cu ochiul sfant al inimii...

Iti dau in dar eternitatea

Sa simti in fiecare zi

Ce mult te-as fi putut iubi!!!

Se poate dovedi ce nu s-a întâmplat?

La fel..cum și pământul ne pare a fi plat!

Înconjurând pământul, ar fi adevărat:

De fapt el rotund...e deja demostrat?

În logică și fapte, în vorbe și ciocniri

Te nepădesc adesea năvalnice porniri,

Să lași în pace lumea, să creadă ce vrea ea,

Căci e prea lung trecutul, de triste amăgiri...

De dragostea pierdută până și munții plâng,

De piepturi ce suspină și inimi ce se frâng.

Nu știu și nici nu-mi pasă de nepăsarea ta,

Pot, cred, și vreau ...pricep...ce este dragostea?

Ea e misterul lumii, cel veșnic, mult râvnit,

Ea este însuși gândul, pierdut și regăsit,

Și n-are nimeni aer, să strige: 'am găsit!'

Căci liniștea se naște din visul împlinit!

"Prima dragoste, e ultima."

Cum ar şi putea fi altfel,

Frate, când Ea este numai una?!

Nici nu fură, nici nu minte

Ştie doar să te alinte,

Să-ți ofere, să te-nvețe

Şi cu drag să te rasfețe!

Nu vrea aur, nu vrea bani,

Ci vrea clipe lângă tine,

Linişte şi Pace, ani!

Nu-i nebună, nici furioasă

Ci-i puternică, duioasă.

De se supără-i furtună,

Vara, seara-n clar de lună.

Iute, caldă dar si rece

Ca o adiere trece!

Şi aduce curcubeu,

Zori de ziuă unui zeu.

Zeu al dragostei de viață,

Cu privirea mă rasfață,

Spre-a ta inima mă-ndrumă

Că are ceva să-ți spună

Şi mă strigă disperată,

Că în lumea asta toată

O-nțelege doar o fată!

Ce zici tu, al vieții zeu

Acea fată... oare-s eu ???

Vrea, băiete, să îți spună: 

Că din lumea asta toată,

Ar alege-aceeași fată!

Blândă, bună, misterioasă,

Drăgălașă și duioasă,

Să îi spună-n fapt de seară:

"Noapte bună, inimioară!"

Zi de zi, noapte de noapte

Ea te ceartă-n pieptu-ți bate:

"Tu n-auzi, nu simți, nu crezi??

Dechide ochii și vezi!!"